- Ce v-a inspirat să alegeți comunicarea nonviolentă ca domeniu de specializare?
Au fost mai multe lucruri care m-au inspirat și care m-au invitat să explorez comunicarea nonviolenta (CNV).
În primul rând, conectarea cu nevoile și sentimentele, atât ale mele cât și ale celorlalți. Intenția și căutările mele erau de a avea bucurie și armonie în relații. CNV ne încurajează să ascultăm și să ne exprimăm cu sinceritate și claritate și să exprimăm ceea ce avem nevoie astfel încât celălalt să ne audă. Atenția este pe identificarea nevoilor și emoțiilor, cum ne simțim cand nevoile si valorile sunt respectate sau nu. Este o diferență între a comunica și a recunoaște nevoia, să ai claritate asupra nevoii care are anumite cracteristici și care atunci când sunt împlinite ne îmbogățesc viața.
În al doilea, rând, am descoperit o structură pe care folosind-o în timp, te susține să verbalizezi ce simți, ce te-a stimulat sau te-a inspirat. În comunicarea nonviolentă înveți să ceri exact ce dorești. Am găsit o modalitate practică cum să transform conflictele în oportunități de dialog, cum să cresc atât stima mea de sine și a copilului meu cât și încrederea în mine și în ceilalți.
Aș rezuma la doua resurse valoroase : starea și structura în comunicare. Starea pe care o obții prin conectarea cu nevoile împlinite sau neîmplinite. Structura constă în cei patru pași ce ne îndrumă să schimbăm felul în care ne exprimăm și în care îi ascultăm pe ceilalți. Comunic într-un mod practic prin concentrarea atenției în patru zone: ce observ, ce simt, ce nevoi am și ce anume cer pentru a-mi îmbogăți viața. Constantin Brâncuși spunea că « Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face. »
Personal, am descoperit o cunoaștere și o înțelegere a mea, o înțelepciune prin care mintea și inima mea pot lucra împreună. Acest lucru a contribuit la o revitalizare a relațiilor mele, atât cu cei dragi cât și cu persoanele cu care interacționez. Am fost uimită de puterea magică a cuvintelor de a scoate la lumină ce este viu, vital în fiecare. Eu numesc acest proces regenerare prin comunicare, eu contez, tu contezi și pe baza acestui principiu dezvolți relații bazate pe respect reciproc, compasiune și cooperare. O relație este un sistem viu și se deteriorează dacă nu o îngrijim.
Consider important și necesar de menționat ca ceea ce diferențiază comunicarea nonviolentă de comunicarea asertivă, este faptul că abordează și exprimarea furiei, pe care psihologul amrican, Marshall Rosenberg, creatorul CNV, o definește un ceas deșteptător al unor nevoi neîmplinite.
Care a fost parcursul dumneavoastră profesional până în acest punct?
Am o experiență de 21 de ani în mediu diplomatic. În cadrul Delegației Generale Valonia-Bruxelles la București-Ambasada Belgiei, am coordonat proiecte și am facilitat schimburi de bune practici în domenii diverse precum francofonie, cultură, educație, cercetare și inovare, economie, servicii sociale, relații instituționale, buna guvernare. Într-un context international și multicultural și plurilingvist, am interacționat cu multe naționalități și am învățat din schimburile interculturale. Lucrul cu diverse culturi, pentru mine a confirmat că, indiferent de rasă și origini, oamenii împărtășesc aceleași nevoi și sentimente.
Absolventă de limbi străine, specializată în comunicare, m-am implicat activ în organizarea de cursuri și formări dedicate profesorilor de limba franceză atât din România cât și din alte țări din Europa Centrală și Orientală, în organizarea a numeroase concursuri și proiecte educaționale dedicate tinerilor, tabere, concursuri, spectacole, expoziții de artă și bandă desenată.
Din rolul de colaborator al Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil și Coordonator al programul « Părinți eficienți, copii fericiți !» am contribuit la îmbunătațirea relațiilor dintre părinți și copii, la susținerea cadrelor didactice și a experților implicați în educație.
Sunt coach și absolventă a programelor Self Mastery Bootcamp, Speaker Elite, Influence Mastermind și Nexus Coach, marca Andy Szekely, programe care au adus un suflu și un curs nou vieții și carierei mele. Formări conexe: studii postuniversitare în relații publice și comunicare, Master administrarea afacerilor – INDE-ASE – Camera națională de arte și meserii din Paris, analiză comportamentală, morfofizionomie, comunicare nonviolentă. Parcursul meu profesional mi-a confirmat că misiunea mea est de comunicator și de a lucra cu oamenii. Să valorizez idei și oameni, îmi aduce bucurie.
Eu sunt absolventă de filologie și de comunicare, iar CNV mi-a adus perspectiva unui rol de traducator de oameni, să îi ghidez să exprime nevoi și sentimente astfel încât să aibă relații armonioase și sănătoase.
Conectarea cu natura umană m-a inspirat de altfel să caut continuu să descopăr legile naturii umane și am participat la diferite formări în coaching, comunicare, analiză comportamentală, morfofizionomie.
- Ce presupune munca unui facilitator în comunicare nonviolentă și ce abilități sunt esențiale pentru a excela în acest domeniu?
Rolul facilitatorului, este să creeze contexte de învățare și de exprimare, să transmită experienţial, prin jocuri de rol, tehnici și exerciții practice, concepte specifice precum empatia, ascultarea activă și judecățile moralizatoare. Scopul este de a invita participanții la dezvoltarea spiritului de observație, însușirea vocabularului de emoții și nevoi universale, exprimarea unei nevoi, exprimarea furiei, o foarte bună modalitate de a dezvolta deprinderi de comunicare relațională nonviolentă.
Abilitățile necesare și utile, sunt în primul rând, abilități de comunicare și de folosire a limbajului nonviolent care se referă la starea noastră naturală de compasiune. Apoi, abilități precum ascultarea profundă, deschiderea la dialog, la conectare cu ceilalți, deschidere la feedback, curiozitate, perseverență în a face din CNV un stil de viață. Personal, m-a ajutat foarte mult să lucrez zi de zi cu două întrebări pe care le consider de esențiale Cum mă simt ? și Ce am nevoie ?
Comunicarea Nonviolentă este mai mult decât o tehnică, este o intenție – intenția de a crea cu ceilalți și cu sine relații bazate pe compasiune, înțelegere și respect reciproc, intenția de a contribui la crearea unei lumi în care nevoile tuturor să poată fi împlinite în mod pașnic.
- Există standarde internaționale sau certificări specifice pentru specialiștii în comunicare nonviolentă? Cum se aplică acestea în România?
Da, există standarde specifice în procesul de certificare ca trainer CNV. În primul rând, este vorba de o practică personală, o călătorie de dezvoltare personală în urma căreia descoperi adevărata putere și transformatoare a metodei concepute de psihologul Marshall Rosenberg.
Certificarea ca trainer de Comunicare Nonviolentă se face numai de către CNVC din Statele Unite (Center for Nonviolent Communication, https://www.cnvc.org/), prin intermediul evaluatorilor care se ocupă cu supervizarea și verificarea cadidaților, în funcție de zona din care aceștia provin. Din momentul în care ai pornit pe cale și până la certificare ai de parcurs un drum valoros care durează între 3 și 5 ani, perioadă în care participi la training-uri internaționale intensive, la tabere, ateliere și lucrezi cu un mentor.
Programele pentru copii
- Ați desfășurat programe de comunicare nonviolentă pentru copii. Ce impact au avut acestea? Puteți să ne dați un exemplu concret?
Da, îmi vine în minte un atelier organizat recent cu copii și parinții în care am explorat cum ne împlinim nevoia de joc. Prin desen, au descoperit strategii și moduri diferite de împlinire a nevoii de joc. Într-un spațiu de împărtășire, au avut parte de emoții pozitive și s-au conectat cu o stare de relaxare și echilibru după o zi lungă și provocatoare. Un tată a împărtățit la finalul atelierului că pentru el a fost un timp de calitate petrecut cu familia sa. O mămică a fost uimită să descopere câte activități poate face împreună cu fiul ei și asta să contribuie la starea lor de bine și de bucurie.
În cadrul programelor, copiii fac cunoștință cu Șacalul și Girafa și sunt atrași de dialogul dintre cele două prersonaje. Marshall Rosenberg, a ales girafa și șacalul pentru a simboliza două comportamente diferite pe care o persoană le poate avea într-o anumită situatie.
Limbajul șacalului este un mod de comunicare agresiv față de interlocutor. Scopul principal este victoria, atingerea scopului și nu înțelegerea. În acest caz, dialogul este perceput ca o confruntare, în timp ce sentimentele și emoțiile celeilalte părți sunt ignorate.
Limbajul girafei are ca scop dialogul, empatia, acordul și cooperarea. De ce acest animal? Girafa se remarcă datorită gâtului său foarte lung, ceea ce îi permite să vadă lucrurile mai clar decât alte ființe, cuprinzând cu privirea întreg peisajul, nu doar un singur detaliu. Ea este cunoscută, de asemenea, datorită inimii sale foarte mari, fiind percepută ca un animal sensibil și empatic.
- Care este rolul comunicării nonviolente în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor? Cum ajută astfel de programe în școli?
Comunicarea nonviolentă oferă copiilor un set de instrumente care îi ajută să devină mai conștienți de ei înșiși, de ceilalți și de dinamica relațiilor lor sociale. Atunci când copiii învață să își exprime nevoile și dorințele într-un mod clar și asertiv, și într-un mod respectuos, acest lucru le întărește sentimentul de valoare personală și încredere în propriile abilități.
Prin promovarea empatiei, respectului reciproc și rezolvarea pașnică a conflictelor, CNV contribuie, la îmbunătățirea relațiilor interpersonale și la creșterea performanțelor academice. Implementarea principiilor CNV în școli este esențială pentru formarea unor generații viitoare de adulți empatici, responsabili și capabili să facă față într-un mod blând, împăciuitor diferitelor provocări ale vieții.
În educația copiilor, aplicarea principiilor de comunicare nonviolentă înseamnă înainte de toate crearea unui mediu de siguranță și încredere – în sprijinul învățării și creșterii atât pentru fiecare copil cât și pentru întreaga comunitate.
- Ce planuri aveți pentru a extinde aceste programe pentru copii în viitor?
A crea și a implementa programe de comunicare nonviolentă pentru copii, ste o abordare pe mai multe direcții ce include: organizarea de ateliere practice, colaborarea cu școli și instituții educaționale astfel încât copiii să învețe de la o vârstă fragedă cum să rezolve conflictele în mod pașnic, organizarea de workshopuri pentru profesori și părinți, cu scopul de a-i ajuta să înțeleagă importanța comunicării nonviolente și să aplice aceste principii atât în școli, cât și acasă.
Aceste acțiuni ar putea ajuta să se construiască o fundamentare solidă pentru viitorul copiilor, încurajându-i să devină mai conștienți, mai empatici și mai capabili să comunice în mod pașnic și conciliator.
Care dintre aceste abordări ți se pare cea mai relevantă pentru contextul în care activezi?
Neînțelegerile sunt o parte integrantă a învățării sociale și emoționale a copiilor noștri. Acesta este motivul pentru care este nevoie să învețe gestionarea pozitivă a conflictelor. Eu cred în inițiative durabile și sustenabile care implică atât formarea profesorilor și a directorilor de școli, cât și informarea părinților. Este nevoie de programe pentru copii pentru a le da posibilitatea de a-și gestiona conflictele în fiecare zi. Impactul este mult mai mare implicand cei trei actori copil, părinte, cadru didactic.
Programele pentru adulți
- Ce tipuri de workshopuri organizați pentru adulți? Cine sunt participanții principali – profesioniști, părinți, cadre didactice?
Pentru adulți facilitez ateliere practice în cadrul cărora participanții se conectează cu nevoile, cu emoțiile și valorile lor, învață să identifice și să exprime clar strategii de împlinire a nevoilor identificate și cum pot depăși obstacolele de comunicare cu mai mare ușurință. Co-creem împreună un spațiu liber de exprimare și conectare. Participanții cu care am avut oportunitatea să interacționez sunt părinți, bunici, cadre didactice, polițiști ale structurilor pentru siguranță școlară, medici și terapeuți.
2. De ce ar participa un adult la un astfel de workshop? Ce beneficii practice ar putea obține în viața de zi cu zi sau la locul de muncă?
Comunicarea nonviolentă nu este doar un instrument pentru relațiile interpersonale, ci și o metodă eficientă pentru a gestiona conflictele interioare prin clarificarea nevoilor și găsirea unui echilibru emoțional. Descoperi instrumente pe care le aplici pentru a-ți aduce liniște și claritate în momente de incertitudine. Aș îndemna să participe la aceste ateliere pe cei care sunt în căutarea echilibrului, armoniei și bucuriei în relația cu propria persoană și cu ceilalți. Beneficiile pe care le pot obține sunt instrumentele și modalitățile practice de conectare cu sine, cu membrii familiei, cu colegii, într-o manieră care duce la înțelegerea reciprocă și medierea conflictului.
Cum adaptați informația pentru diverse categorii de public, de la profesioniști la persoane care nu au cunoștințe în domeniu?
Adaptarea o fac atât în funcție de tipul de participanți cât și de nevoia, respectiv tema propusă. Atelierle sunt interactive și propun diverse activități ludice care duc la conectare, exemple cu situații reale, implicând atât mintea, corpul cât și simțurile.
Relevanța domeniului
În ce măsură considerați că românii sunt conștienți de importanța comunicării nonviolente? Cum contribuie programele dumneavoastră la schimbarea acestei percepții?
Gradul de conștientizare este în creștere, dar încă limitat. Românii devin treptat mai receptivi la ideea că modul în care comunicăm are un impact major asupra calității relațiilor personale și profesionale. Totuși, e nevoie de mai multă educație formală și informală pentru ca principiile comunicării nonviolente să devină parte din cultura relațiilor interumane din România.
În spațiul public și în media, limbajul conflictual sau polarizat este adesea predominant, ceea ce limitează modelarea comportamentelor nonviolente. În școli, deși există inițiative punctuale (ateliere, proiecte Erasmus, ore de consiliere), CNV nu este parte consistentă a curriculei naționale.
Programele propuse acoperă acest gol, oferind instrumente practice, accesibile și adaptate contextului local. Prin ateliere interactive pentru elevi, profesori, părinți și angajați, în care participanții învață să: identifice emoțiile și nevoile din spatele comportamentelor, să comunice clar fără a judeca, învinui sau amenința, să sculte activ și să răspundă cu empatie, chiar și în situații tensionate, să gestioneze conflictele.
Ce viitor are acest domeniu în România? Cum ar putea fi integrat mai bine în educație și sănătate?
Comunicarea nonviolentă are un viitor promițător în România, mai ales dacă este integrată strategic în sistemele-cheie care modelează relațiile interumane. Prin formare, politic educaționale și colaborări interinstituționale, comunicarae nonviolentă poate deveni nu doar o tehnică, ci o cultură relațională – una mai empatică, mai echitabilă și mai sănătoasă. Poate contribui la creșterea interesului pentru sănătatea emoțională și inteligența relațională, mai ales în rândul tinerilor și al profesioniștilor din educație.
În educatie se poate integra prin programe-pilot în școli, cu evaluare a impactului, formarea profesorilor și consilierilor școlari, introducerea în curriculumul școlar a conceptelor de empatie, ascultare activă, gestionarea emoțiilor și rezolvarea pașnică a conflictelor în orele de consiliere, dirigenție sau dezvoltare personală. Ateliere pentru părinți despre comunicarea empatică acasă și în relația cu scoala.
În sănătate poate fi integrat prin traininguri pentru personalul medical: CNV poate reduce burnout-ul și conflictul în relația medic-pacient, îmbunătățește comunicarea în echipele medicale (interdisciplinare), introducerea CNV în facultățile de medicină și asistență medicală ca parte din dezvoltarea competențelor socio-emoționale. Prin programe pentru pacienți și familii, grupuri de sprijin care încurajează exprimarea nevoilor și a emoțiilor într-un mod sănătos.
Care sunt diferențele majore pe care le-ați observat între România și alte țări în abordarea comunicării nonviolentă?
În România, conceptul „comunicare nonviolentă” este asociat cu „a nu țipa”. Termenii-cheie precum „nevoi universale”, „cerere vs. exigență” sau „ascultare empatică” sunt puțin cunoscuți. Tradiția autoritară, cultura rușinii și a fricii, precum și lipsa unui model sănătos de gestionare a conflictelor influențează negativ deschiderea față de CNV. Adesea, fermitatea este confundată cu agresivitatea, iar empatia cu slăbiciunea.
În alte țări există o alfabetizare emoțională mai mare, iar CNV este adesea predată din copilărie. Programele media sau guvernamentale susțin educația emoțională și empatică. Țări occidentale dezvoltate (ex. Canada, Norvegia, Suedia, Germania, Franța, Olanda, Belgia au integrat CNV în structuri publice și organizează cursuri CNV în școli ca parte a educației emoționale, formări profesionale pentru cadre didactice, polițiști, medici, judecători, programe CNV pentru deținuți sau persoane aflate în medii vulnerabile.
Impactul și feedback-ul participanților
Ce feedback primiți de la participanții la cursuri și workshopuri? Există povești de succes sau exemple care v-au impresionat?
Feedback-ul participanților este în general pozitiv și constructive. Mulți participanti descriu experiența cursurilor ca fiind: „transformatoare” – pentru că schimbă modul în care se raportează la propriile emoții și la ceilalți, „eliberatoare” – oferind un cadru sigur în care pot vorbi sincer, fără teama de judecată, „practica pe care nu am învățat-o niciodată în școală, dar de care aveam cel mai mult nevoie.” Menționează îmbunătățirea relațiilor cu partenerii de viață, copiii, colegii, capacitatea de a gestiona conflictele, creșterea empatiei față de ei înșiși și față de ceilalți, redescoperirea unei forme de comunicare autentică, fără vinovăție sau manipulare.
Îmi amintesc de o mamă participantă la un workshop a povestit cum, în loc să răspundă cu furie la crizele de nervi ale copilului ei de 5 ani, a început să pună întrebări legate de nevoile nespuse ale copilului. După câteva săptămâni de practică, copilul a început să spună: „Mami, sunt nervos, dar nu vreau să țip. Vreau să mă îmbrățișezi.” – un moment care a emoționat întreaga grupă.
Un cadru didactic dintr-o școală de cartier a relatat cum, aplicând CNV, a reușit să evite escaladarea unui conflict verbal cu un elev agresiv. În loc să aplice o pedeapsă imediată, a folosit limbajul nevoilor: „Văd că ești furios. Aș vrea să înțeleg ce ai nevoie acum ca să te simți mai bine.” Rezultatul a fost un dialog sincer care a evitat exmatricularea și a întărit relația.
Cum măsurați impactul pe care îl au programele dumneavoastră asupra participanților?
Colectez reflecții scrise sau interviuri scurte de la participanți despre: ce au aplicat concret în viața lor, cum le-a influențat relațiile personale sau profesionale, ce provocări întâmpină în implementarea CNV. Este foarte important de urmărit nivelul de conștientizare și abilitățile de auto-reflecție, empatie, gestionarea conflictelor.
Măsurarea impactului nu înseamnă doar cifre, ci transformări umane reale – în limbaj, atitudini și relații. Scopul este înțelegerea profundă a experienței personale a participanților.
În ce măsură reușiți să aduceți o schimbare reală în modul în care oamenii comunică, atât personal, cât și profesional?
Participanții își schimbă reflexele de reacție automată (critică, atac, defensivitate),încep să folosească un limbaj al responsabilității personale, al clarității și empatiei, reușesc să creeze relații mai sănătoase, bazate pe ascultare și cooperare.
La nivel personal, observ că oamenii învață să spună „nu” fără vinovăție și să pună limite sănătoase, părinții devin mai conectați la nevoile emoționale ale copiilor și renunță la pedepse sau recompense conditionate, parteneri de cuplu care nu mai comunică pe „pilot automat” și încep să asculte cu adevărat intenția celuilalt.
De exemplu o mămică a împărtășit: „Am învățat că pot să îmi exprim furia fără să distrug relația cu adolescentul meu. Ne certăm mai puțin și ne înțelegem mai mult.”
La nivel profesional, schimbarea apare în echipe mai coezive, în care colegii învață să își dea feedback fără atacuri sau evitări, lideri care nu mai gestionează prin frică sau autoritate rigidă, ci prin cooperare și claritate, profesori și educatori care creează un climat bazat pe respect reciproc, nu pe frică de pedeapsă.
„După curs, am început să folosesc CNV în întâlnirile de echipă. Atmosfera s-a schimbat complet: colegii au devenit mai implicați și sinceri.”, un exemplu care mi-a dat încredere ca ceea ce fac este util și concret.
